Read in English: 🇬🇧
Pulsul tranziţiei energetice in România
Recent Sandbag a fost invitat să participe la o dezbatere despre Viitorul Europei, desfășurată în cadrul ediției nr. 6 a conferinței Eurosfat, cel mai mare forum de afaceri europene din România. Prezentarea noastră, pe tema unui sistem energetic compatibil cu secolul 21, a făcut parte din atelierul Energy 2.0.
Energy 2.0
Titlul atelierului, mai precis partea “2.0” deja ne-a sugerat una din direcțiile în care, într-adevăr, sistemele energetice din lume se îndreaptă: cea a datelor, a rețelelor electrice inteligente (smart grids), a sistematizării sistemelor inteligente, prosumatori etc. Dar oare acestea sunt suficiente pentru a considera un sistem energetic a fi într-adevăr compatibil cu secolul 21? Sunt sursele de energie cu care ne încărcăm mașinile electrice suficient de inteligente pentru a ne garanta într-adevăr că aceste vehicule emit 0 gaze de seră pe perioada de utilizare? Oferta pe piața energetică va ţine oare pasul cu inovațiile și modificările apărute în modul de cerere și consum al energiei? Şi oare putem spera că doar prin eficientizarea și modernizarea aparatelor cu care gestionăm consumul energetic am modernizat cu adevărat sectorul energetic?
In realitate, aceste inovații nu sunt suficiente, deoarece afectează doar partea de cerere a pieței pentru energie. Oferta trebuie să avanseze și ea astfel încât sistemul să reflecte scopul acestor inovații, mai precis acela de a reduce emisiile și gazele de sera aferente. Mai precis, secolul 21 nu este numai secolul datelor inteligente și al transferurilor instantanee, a smart gadget-urilor, etc. Este de asemenea secolul Acordului de la Paris din Decembrie 2015 și secolul unui proces de de-carbonizare profund și global, care, conform acestui acord, trebuie să ne ducă la nulitate din punct de vedere al emisiilor de carbon până la a doua jumătate a secolului.
În Europa vorbim de secolul Uniunii Energetice cu o viziune progresivă asupra climei. Chiar dacă titlul acestui proiect pare prea lung, este totuși necesar deoarece în partea ce face referire la climă avem cu adevărat viziunea socio-economică ce stă la baza tranziției energetice. Prin această precizare din titlu, Uniunea Energetică are potențialul să declanșeze o transformare economică la nivelul societății, compatibilă cu cerințele de energie verde și de clean-tech a secolului 21. Este clar că sursele de energie ale secolelor trecute, precum cărbunele, cu impactul cel mai mare asupra încălzirii climatice globale, nu au ce căuta într-un astfel de mix. De aceea este necesar ca țările membre ale UE să planifice închiderea centralelor pe cărbune cât mai accelerat posibil, pentru a evita ca impactul piețelor globale și europene (ce deja contribuie la închiderile succesive a centralelor pe cărbune din toată lumea) să fie cel care dă semnalul de închidere.
Din păcate, în România vedem un trend invers acestuia. În 2017, emisiile de la centralele pe cărbune au crescut (Grafic 1) și de fapt cele şase instalații cu cele mai ridicate emisii în 2017, dintre care cinci ard și lignit, au constituit în total 67% din emisiile din sectorul energetic.
Proporția de cărbune din mixul energetic al României din ziua în care a avut loc conferința Eurosfat a fost de 22%. Este o proporție mai mică din mix comparativ cu țările din regiune, ceea ce este un lucru bun, dar tocmai această proporție relativ scăzută ne sugerează că România are un mix energetic divers și bogat şi că ar putea, într-adevăr, să ajungă la un mix energetic modern, al secolului 21, mai rapid ca alte țări, asigurându-și astfel un avantaj competitiv în economia nouă a lumii de după Acordul de la Paris, devenind și un exemplu regional. În plus, ar fi în avantajul ţării să faciliteze aceasta tranziție în mod echitabil, cat mai rapid, având în vedere că prețul pe CO2 din schema europeană de certificate de poluare s-a triplat deja de la începutul anului 2018.
Dacă luăm în considerare nivelul emisiilor de la centralele pe cărbune din 2017 din România (după ce scădem toate derogările şi certificatele alocate gratuit), aplicând un preț pe tona de CO2 de 6 €, avem un preț total de 92 milioane € pentru acoperirea emisiilor (asta depinde mult şi de momentul în care au fost cumpărate certificatele, deoarece dacă acestea au fost cumpărate aproape de data de predare a acestora din Aprilie 2018, prețul ar fi fost aproape dublu pe certificat). Proiecțiile cele mai recente prezic o dublare a prețului curent (la 15€), deja triplat de la începutul anului 2018, până în 2020. În anul 2020 nu vor mai fi derogări în cadrul articolului 10c al schemei cu certificate, așadar, presupunând că emisiile rămân unde sunt astăzi și nu cresc mai mult, suma totală s-ar ridica la 460 mil. €. Merita oare această “‘investiție” ?
Prețul estimat mai sus este sub prețul real cerut de menținerea centralelor pe cărbune pe piață, deoarece acestea vor aduce cheltuieli și mai mari pentru a se adapta noilor norme de mediu la nivel European și pentru a li se prelungi durata de viață cu 10 ani în plus faţă de durata lor programată. Pentru a crea un sistem energetic modern şi sigur, care să facă faţă provocărilor actuale şi să corespundă acordurilor de clima, este nevoie de investiţii la nivel global de triliarde de euro. Astfel, pentru a păstra cărbunele în mixul național, producerea lui va costa mai mult decât prețul de vânzare !
Ce ar însemna pentru România să planifice o tranziție dinspre cărbune până în 2030? Ar putea fi această tranziție efectuată și mai curând de atât? In primul rând, uitându-ne la durata de viaţă a acestor centrale ( dintre care multe sunt deja la limita posibilă a vieţii prelungite pentru o centrală de cărbune) ar înseamna investiții crescute în direcția amânării ‘retragerii’ lor naturale de pe piață.
MW | Morti premature | CO2 | Data deschiderii | Varsta lor in 2030 (40 de ani durata medie) | |
Rovinari | 1320 | 142 | 5,460,945 | 1976 | 54 |
Turceni | 1320 | 178 | 4,159,951 | 1981 | 49 |
Mintia | 1075 | 172 | 928,028 | 1975 | 55 |
Isalnita | 630 | 45 | 1,760,749 | 1987 | 43 |
Craiova II | 300 | 194 | 1,303,931 | 1987 | 43 |
Paroseni | 150 | 145 | 420,620 | 1964 | 66 |
Govora | 100 | 202 | 1,386,466 | 1986 | 44 |
Bacau | 60 | 84,125 | 1998 | 32 | |
Iasi II | 60 | 349,836 | 1986 | 44 | |
total | 5015 | 1077 premature deaths | 16 million tonnes |
Observând aceste date putem trage concluzia că decizia a de nu anunța retragerea cărbunelui până în 2030 implica de fapt planuri pentru construcția de unități noi de producție pe baza de cărbune, deoarece încercarea menținerii celor existente pe linia de plutire prin modernizare și retehnologizare ar fi pur şi simplu ineficientă financiar și energetic. Această decizie însă ar fi în neconcordanță cu direcția de călătorie introdusă de Acordul de la Paris.
Deși au fost niște fluctuații în trecut, momentan nivelul emisiilor de la centralele pe cărbune pare să fie apropriat nivelului din 2000, ceea ce ne sugerează că pasul spre un sistem energetic modern al secolului 21 rămâne încă de făcut.
Discuția dintre societatea civilă, mediul privat și Instituții Europene ce a avut loc în contextul conferinței Eurosfat în care s-au dezbătut noțiuni ce țin de un sistem energetic modern, a fost interesantă şi a trezit un puternic interes, reflectat în întrebările pe care publicul le-a adresat paneliştilor. Mai precis, elementele dezbătute cel mai intens au fost cele ce țin de autovehicule electrice și de instrumente prin care managementul consumului energetic gestionat prin smart meters poate eficientiza utilizarea energiei electrice. Aceste inovații însă trebuie să fie urmate de o accelerare a integrării energiei regenerabile pe piața de energie din România, pentru că altfel, deoarece intensitatea de carbon a sistemului electric al vehiculelor este mai ridicată decât cea a unei mașini convenționale, ar însemna că numai 50% din emisiile de la mașini ar fi reduse pe perioada de utilizare a acestora, iar în final ar putea chiar crește cererea pentru cărbune.
Evident că tot ar exista multe beneficii din electrificarea transportului auto, însă, având în vedere potenţialul de energie eoliană la preţ competitiv, estimat a fi undeva la 99 TWh în 2030 şi condiţiile perfecte pentru captare de energie solară, după cum se poate vedea mai jos, este greu de identificat motivele pentru care România nu ar fi principalul driver al tranziţiei spre energie curată din Europa Centrală şi de Est.
Viitorul Europei este strâns legat de tranziţia energetică şi viziunea mai amplă asupra unui sistem economic şi social cu o viziune progresivă asupra climei. Avem o oportunitate unică de a transforma procesele economice într-un mod profund, de a ne creşte competitivitatea şi a investi în economia reală şi a îndeplini criterii ce ne-ar ajuta să mitigăm cel mai mare risc al acestui secol, încălzirea climatică globală. România are toate premizele de a fi hub-ul central al acestei tranziţii în regiunea Europei centrale şi de Est, așadar de ce sa fie pierdută această oportunitate? Per total, tranziţia ar fi mai ieftină, mai eficientă, mai curată şi mai echitabilă. Şi, dacă tot vorbim de un sistem de electricitate inteligent, ce poate fi mai potrivit decât scenariul win-win-win de mai sus !?
etic. Această decizie însă ar fi în neconcordanţă cu direcția de călătorie introdusă de Acordul de la Paris.
Deși au fost niște fluctuații în trecut, momentan nivelul emisiilor de la centralele pe cărbune pare să fie apropriat nivelului din 2000, ceea ce ne sugerează că pasul spre un sistem energetic modern al secolului 21 rămâne încă de făcut.
Concluzie
Evident că tot ar exista multe beneficii din electrificarea transportului auto, însă, având în vedere potenţialul de energie eoliană la preţ competiv, estimat la 99 TWh în 2030 şi condiţiile perfecte pentru captare de energie solară, după cum se poate vedea mai jos, este greu de identificat motivele pentru care România nu ar fi principalul driver al tranziţiei spre energie curată din Europa Centrală şi de Est.
Viitorul Europei este strâns legat de tranziţia energetică şi viziunea mai amplă asupra unui sistem economic şi social cu o viziune progresivă asupra climei. Avem o oportunitate unică de a transforma procesele economice într-un mod profund, de a ne creşte competitivitatea şi a investi îin economia reală şi a îndeplini criterii ce ne-ar ajuta să mitigam cel mai mare risc al acestui secol, încălzirea climatică globală. România are toate premizele de a fi hub-ul central al acestei tranziţii în regiunea Europei centrale şi de Est, asadar de ce sa fie pierdută această oportunitate? Per total, tranziţia ar fi mai ieftină, mai eficientă, mai curată şi mai echitabilă. Şi, dacă tot vorbim de un sistem de electricitate inteligent, ce poate fi mai potrivit decât scenariul win-win-win de mai sus !?
Or read in Romanian: 🇷🇴
Taking the pulse of Romania’s energy transition
Sandbag recently contributed to a #FutureOfEurope debate as part of the 6th annual Eurosfat conference in Bucharest, known as the largest forum of discussion on European Affairs in Romania. This edition was centered around topics which would intersect with the incoming Romanian Presidency of the Council of the European Union, such as the future relationship between the UK and the EU and the future of the EU Energy Union.
Energy 2.0
We contributed to the Energy 2.0 workshop where we presented our view on an energy system compatible with the 21st century. The ‘2.0’ reference was the idea that the energy sector is moving steadily towards the world of data, smart grids, smart system optimisation. The workshop focused on whether the energy sources we fuel, say, our e-vehicles with, are sufficiently ‘smart’ to keep up with this shift in design and in functionality. Smart options on the demand side of the energy market can certainly help to make consumption more efficient but is that enough to make our energy system compatible with the 21st century? If we apply our smart tech to 18th century energy sources, like coal, have we really transitioned our energy system? And can we ever hope that demand side alone will drive a shift in the supply side?
Well, no, the two need to work in sync. The 21st century is not just the time of big data. It is also the time of the complete decarbonisation of the economy, of the Paris Agreement, and, at the EU level, of the Energy Union with a forward looking climate policy. If you think the full title of this project is too long, keep in mind that it is in the climate bit where we get a vision for Europe. The energy transition is not just happening for the sake of transitioning: it is happening because there is a whole vision on climate mitigation which is underpinning this change. In doing so, it has the potential to trigger economic and societal transformation, which makes Europe the place of clean growth and socially equitable energy sources (not one which cause public health problems, as coal does). However, for that to happen, coal needs to be phased out in a planned manner, which takes account of the socio economic dimension of this process and does not just leave workers exposed to markets driving out coal (which is already happening).
Unfortunately, in Romania, we see a reverse trend. In 2017 alone, emissions from coal have been on the rise (See Graph 1. below) and in fact the top 6 emitting installations in 2017, out of which 5 were burning lignite, collectively accounted for 67% of 2017 power emissions from Romania, under the EU ETS.
2.0 seems to match nicely the 22% of coal in the energy mix of Romania on the day of the conference. This is a relatively smaller percentage than other countries in the region, but it is precisely this indicator that shows Romania is an energy rich and diverse country, one of the richest in the EU and it could indeed run a coal free electricity system. Furthermore, it would be in its interest to do so, with CO2 prices tripling in as little as three months and some projections forecast that they will double again by 2020. When we use the level of 2017 emissions and a price for EUAs of around 6€, even after all Article 10c derogations were applied for (under the EU ETS) and free allocation of EUAs to the power sector granted, we 92 million € would have still been necessary to cover emissions from the coal industry. Now if these allowances were bought closer to April, when the price was already in double digits, the price would have been double (very likely it is somewhere in between). Now, projecting ahead to 2020, and taking into account that 10c derogations will no longer be available and the price is forecasted to double, even if emissions stop increasing and stay at a flat rate, the coal industry would have to pay around 460 mil. €. Should the price double from current levels, as forecasted, so would this amount. Is it really worth it?
This price would of course further increase if the life of these coal plants was extended for just another 10 years or when all the filters would be cleaned up to match minimum EU air pollution standards. Given the amount needed for investments in energy efficiency and renewables, which will be required in the Energy 2.0 world, it seems as though paying to keep coal open longer than it should is really a waste of money and a financing of a stranded asset.
A coal free future for Romania?
So what would it look like for Romania to phase out coal by 2030? Or sooner? Well, first of all, it would mean that these top polluters, would go into retirement at the end of their natural operating life (not extending their life, as has already happened for some of the oldest, and most inefficient plants in Romania, leading to increased running costs).
MW | Deaths | CO2 | Commission date | Age in 2030 (40yr lifetime) | |
Rovinari | 1320 | 142 | 5,460,945 | 1976 | 54 |
Turceni | 1320 | 178 | 4,159,951 | 1981 | 49 |
Mintia | 1075 | 172 | 928,028 | 1975 | 55 |
Isalnita | 630 | 45 | 1,760,749 | 1987 | 43 |
Craiova II | 300 | 194 | 1,303,931 | 1987 | 43 |
Paroseni | 150 | 145 | 420,620 | 1964 | 66 |
Govora | 100 | 202 | 1,386,466 | 1986 | 44 |
Bacau | 60 | 84,125 | 1998 | 32 | |
Iasi II | 60 | 349,836 | 1986 | 44 | |
total | 5015 | 1077 premature deaths | 16 million tonnes |
Seeing just how old the Romanian coal power plants are, not announcing a coal phase out by 2030 would almost go to suggest that new coal would be built, which would of course go against the spirit and the letter of the Paris Agreement, to which Romania and the EU are both signatories of. This would not be compatible with the project of the Energy Union with a forward looking climate policy.
Strikingly, while there have been some fluctuations, unfortunately coal seems to be at similar levels to 2000, which does, somehow seem to indicate the step into the 21st century is still to be made:
Conclusion
It was great to see the society and the private and public sector taking part in the Eurosfat conference debating the notion of a modern energy system and showing interest in electrification of the car fleet and bringing the citizen closer to the energy consumption through smart meters. But such developments have to go hand in hand with rapid renewables deployment, otherwise the carbon grid intensity, which is higher than that of a fossil powered vehicle, would mean that such vehicles would only reduce emissions by somewhere around 50% in their use.
Of course, there are still benefits, on the air pollution in cities side, but seeing the great potential for renewables deployment in Romania, economically competitive wind potential alone having been estimated to 99TWh by 2030 and the perfect conditions for harvesting solar energy, as indicated below, we can hardly find any reasons why Romania should not be in the driving seat (electrically powered) of the clean energy transition in CEE.
The Future of Europe is intrinsically linked to the forward looking climate policy bit of the Energy Union project and the opportunity to transform our economic processes and social service sector to be in line with the profound changes required by the challenges of this century. Romania can be the next clean energy hub of CEE so why not do it? It would be overall cheaper, cleaner and more efficient, while at the same time increasing energy security at the national and regional level. Talking about a smart system… what better definition than a win-win-win scenario as the one above!